duminică, 15 februarie 2009

Smecheriile mele de mama sau zilele 18, 19 si 20

Am mai schimbat reteta pe ici pe colo...am pus ceapa (fara sa o pasez) am scos fasolea verde, am mai pus ardei rosu...

Am schimbat ora pentru masa de legume, in loc de 12.00 am lasat-o la 15.00 sau 16.00 e mai relaxat si are mai mult chef de joaca.

Vlad parca a invatat sa manance de ieri, adica: deschide gura, molfaie ce ii dau si nu mai da pe dinafara...parca nici nu se mai murdareste chiar atat de tare.

Smecheria care a salvat situatia a fost sa ii pun in fata un castron gol cu o lingurita iar eu sa ii dau cu o alta lingurita mancarea dintr-o cana pe care o tineam in mana. In felul asta el putea sa se joace cu castronul gol si eu sa il pacalesc cu mancarea din canuta mea.

Alte trucuri....pe la jumatatea mesei cand incepe sa se plictiseasca incep sa:
1. il aplaud
2. ii cant ("Mos Craciun cu plete dalbe" este No 1 din decembrie si pana acum...nimic nu il egaleaza)
3. mananc si eu din piureul lui si sa il laud cat de de buuuuun
4. mananc si eu un mar in acelasi timp

si tot felul de alte giumbuslucuri de circ pe care nu as fi crezut in viata mea ca le voi face.

Dar sunt incantata ca in sfarsit azi a mancat 150 ml de supa pasata "pe bune" fara sa se picteze pe el si de jur imprejur.

Cele 3 saptamani de antrenamete dau roade!

3 comentarii:

  1. Ehehei, sa va vad eu peste vreo 2 ani, 3 ani, chiar si 4 ani ...
    Greseala asta cu jucatul in timpul mesei am facut-o si eu cu Rayan si a ajuns ditamai handralaul sa nu manance decat daca se si joaca in acelasi timp. Si acum aducem pe masa de la scaun masinutze, plastilina, forme, carioci si hartie, tot felul de minunatzii care sa-l tina atent cat timp ii bag eu mancarea in gura ... Functioneaza ce-i drept, dar la un moment dat nu va mai fi deloc amuzant. Pentru mine a inceput sa devina chiar enervant. Nu vreau sa va descurajez, dar va deveni categoric un obicei ... care se va pastra ... ma intreb cat ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Unii (specialiști) zic că joaca asta cu mâncarea este de fapt o explorare, drum către cunoaștere etc. Totul e ok, câtă vreme există limite. Deocamdată nu poți raționa cu el, important e să pape, mai târziu o să începi să-i mai și limitezi jucatul la masă, zic eu.

    RăspundețiȘtergere
  3. cam la fel a fost si la mine, ca la andreea...
    numai ca la noi se da de mancare la bebe (vreo 3 bebe)...

    am trecut si prin faza cu avionul, cu cantatul, cu jucatul... momentan am ramas doar cu bebe, si oricum in curand cred ca eliminam si scaunul de copii, ca tot vrea la masa...

    dar atentie mare cu jucatul, ca nu-i de joaca! :))))

    RăspundețiȘtergere